În ochii mei, Tu ești lumina!

Acum, când gândurile mele
Toate la Tine se opresc,
Greșeli, păcate, fapte rele,
Pe toate vreau să le ocolesc.

Cândva în viață, făceam rele
Și nu-mi păsa de Dumnezeu
Nu judecam faptele mele
Și nu-mi păsa dacă fac rău.

Cu Domnul nu eram atent
Și rar de El îmi aminteam...
Nepăsător, indiferent,
Chiar rugăciunea-mi neglijam.

De semeni nu-mi păsa deloc
Pe ai mei cei dragi îi supăram,
Nu-mi mai găseam în viață loc
Și nu-mi păsa de ce făceam...

Eram scârbit și plictisit
De viața mea dezordonată,
Bolnav și orb, și părăsit
De cei ce, i-am iubit odată...

Doar dragii mei părinți și frați
M-au ajutat cât au putut.
Și ei erau descurajați
Și se întrebau, ce-i de făcut?

Însă o dată-n mintea mea,
Ca un cutremur s-a produs...
Am început a mă ruga,
Și-a plânge amar către Isus.

Plângeam mereu și mă rugam,
În viață rostul să-mi găsesc.
Eram scârbit și nu puteam...
Îmi era greu să mai trăiesc...

El ruga mea a ascultat
Și... am primit chiar un răspuns.
Un credincios m-a căutat,
Pe el, chiar Domnul l-a adus.

Cu vorba blândă și smerită
Mi-a explicat că locul meu,
Nu e în lumea rătăcită
Ci, lângă bunul Dumnezeu.

Am stat atent și m-am gândit
Câtă dreptate el avea... .
Și atunci pe loc, m-am hotărât,
Calea credinței, voi urma!

Azi, viața nu-mi mai aparține
I-am dăruit-o Lui Isus!
Mă străduiesc să fac doar bine
Și vreau s-ajung la ceruri, sus.

Eu vreau ca toți care-au căzut
Și sunt în cruntă disperare,
Cei ce în Domnul n-au crezut,
Să aibă șanse de iertare.

Aș vrea și ei, așa ca mine,
Să aibă-n suflet alinare,
De Domnul să se prindă bine
Căci El, e unica salvare.

Să stăm cu toți în rugăciune,
Numele Lui să-L proslăvim,
Să facă cu noi o minune,
Pe calea dreaptă să pășim,

Să fim cu El în veșnicie
Căci sângele-I preasfânt și-a dat
Al Lui Nume mărit să fie!
El de la moarte ne-a salvat.


Amin

Câmpia Turzii, 1 iunie 2011